Alexander Chase
Casa unui barbat este castelul sotiei lui

Dear Mr. President!

From the beginning, I must admit, that I regret that you are not my president, but it's a thought that I accepted long time ago.

After all, I have my president, and nobody can accuse me of lack of patriotism. To be honest Moldovan patriotism is far from the American, but at the end of the day we have what we have.

I do not know what time it is right there, with you, but I hope I didn't create any inconvenience just in case the First Lady is around.

Speaking specifically about Ms. Michelle, whom I appreciate for her inexplicable to the whole world passion for Romanian language, I attached below the original text to improve her knowledge.

You should know that I like her a lot.

It's not like in the case of an old friend who was ready to give his life for a night with Whitney Houston, but still.

Eventually, I have no idea if they ever made it, so far he is doing fine while the tragic story of Ms. Houston known by everybody...

Now, coming back to the point.

I know you have a lot of things on your mind; after all it's not easy to run the world, but still live with hope that my message will be read and heard.

I liked you from the very beginning, just as other countrymen of mine, who came to "Speranta" a few hours after you have been elected urging to "drink for Obama".

I wanted to join but I soon realized that they were not sincere in their intention and they didn't actually care for whom they were drinking. Well, I am not that kind of person.

I was glad when America elected the first black president.

Sometimes I wish I was black too, maybe that would help me to become someone's president too.

For example the President of Chisinau girls.

In fact we have a black president here, but his power is limited within the borders of the Central Market where he is selling tea and coffee.

He even protests sometimes for the Moldovans, because they are too lazy or are thinking about how to break free and move the faster to Italy. Or even better, to America.

I am not thinking about moving to America.

Maybe we become closer in time – you never know how we get into NATO ... Yeah, but please do not bother, you wouldn't even feel our presence – don't need much, maybe a billion. Per year.

Dear Mr. President!

I almost forgot why I was writing.. In fact, it's only been a month, so it's still not too late.

Congratulations on Independence Day!

And yes!

God bless America!

Oh, and me, if not it's not hard for him ...

Kindly, your pen friend, Marcel

Dragă Domnule Președinte!

Din start, recunosc, parcă aș regreta că nu sunteți președintele meu, dar e un gând cu care m-am împăcat demult.

La urma urmei, am și eu președintele meu, iar de lipsă de patriotism nu mă poate acuza nimeni. Drept că la moldoveni patriotismul nu e chiar ca la amercani, da, mă rog, cu ce avem, cu aceea defilăm.

Nu știu cât e ora exact acolo, la voi, dar sper că nu v-am încurcat socotelile în caz că prima Doamna e alături.

Apropo, special pentru d-na Michelle, pe care o apreciez pentru pasiunea ei neînțeleasă de întreaga lume pentru limba română, atașez mai jos textul original ca să-și perfecționeze cunoștințele.

Să știți că eu o simpatizez foarte mult. Nu e chiar ca la un fost amic care era gata să-și dea viața pentru o noapte cu Whitney Houston, da, oricum. Până la urmă, nu știu ce și cum a fost la ei, el e viu-întreg, da povestea tragică a dnei Houston o cunoaște toată lumea...

Revenim la curcanii noștri.

Știu că aveți o grămadă de lucruri pe cap, nu-i ușor să conduci o lume întreagă, dar trăiesc cu continuă speranță că voi fi citit. Și ascultat.

Mie de-odată mi-a plăcut de Dvs.

La fel ca și altor concetățeni de-ai mei, care au intrat la Speranța la câteva ore după învestirea Dvs. în primul mandat cu îndemnul "să bem pentru Obama".

Eu am vrut să mă alătur dar am înțeles curând că nu erau sinceri în intenție și le era în cot pentru cine să bea, motivul fiind unul de mântuială.

Asta nu e pentru mine.

E m-am bucurat când America s-a făcut cu primul președinte de culoare. Aș vrea și eu, uneori, să fiu, de culoare, poate ajung și eu președintele cuiva.

Al fetelor de la Chișinău, cu siguranță. Noi avem, de fapt, un președinte de culoare, aici, doar că atribuțiile lui nu depășesc perimetrul pieței centrale, acolo unde vinde ceai și cafea.

Mai și protestează uneori, în locul moldovenilor, că lor li-i lene, ori se gândesc cum s-o rupă mai repede la Italia. Ori la America, mai la temă.

Eu nu mă gândesc s-o rup la America. Poate ne-om apropia și așa – nici nu știți cum ajungem în NATO... Da, să nu vă deranjați tare, nici n-o să ne simțiți prezența – nouă mult nu ne trebuie.

Așa vreun milliard. Pe an...

Dragă Domnule Președinte!

Era să uit de ce vă scriu..

De fapt, a trecut doar o lună, așa că nu-i târziu:

Felicitări cu Ziua Independenței!

Și, da! Dumnezeu să binecuvânteze America!

Ei, și pe mine, dacă nu i-i greu...

Al vostru moldovean prieten, prin corespondență, Marcel!

Urcă în rețeaua COOL