Molly McGee
Cind un barbat aduce, fara nici un motiv, flori sotiei sale, exista cu siguranta un motiv

I-aș scrie o scrisoare Nataliei din Franța, dar nu cred că voi fi auzit, așa că zăbovesc aici nițel pe pagina operelor alese.

Poate iese ceva ales. Și pentru că trebuie să încep cu ceva...

Stă omul, adică subsemnatul, într-o după-amiază de vineri cu intenția de a mai drege busuiocul sau a mai îngrăsa porcul în ajun, și când cole, vine pe Facebook o cerere de... prietenie din France.

Natalia nu stiu cum, desi se putea scrie Natalie.

Eu răspund, băiet educat, mă chinui cu google.translate în două limbi că nu știu de unde a înțeles că vorbesc engleza, și tot îi spun ce fac, cum mă cheama – Marcel, chiar dacă nu Proust, zic că fac bine, dar nu-i spun cu cine etc...

Știți voi și fără mine cum se face pe FB.

Și tot din amabilitate în amabilitate, văd ca fata tot încearcă să afle ce fel de individ sunt și de unde-s. De parcă nu se poate afla de acolo ce și cum...

În fine, n-am mai putut umbla pimprejur și când mă întreabă „are you from?", n-am ce face și-i zic: Moldova.

Încă mai torn gaz pe foc și o ajut – Republic of Moldova.

Măi, măi, măi, trebuie să mă mândresc cu baștina.

Nu că așteptările erau altele, da fata... a dispărut. Mor de râs. Pagina ia-o de unde nu-i, mă mai gândesc că cineva местный(ая) merge pe calea lui Anatol Melnic și-mi întinde o cursă.

Dar nu, fata, real, a dispărut.

Și, vrei nu vrei, faci paralele cu țărișoara asta a noastră.

Mă gândeam cum ieșim noi afară și defilăm, ne arătăm cât suntem de bățoși și frumoși, și ne lăudăm cu vinurile noastre, cu fetele noastre și cu țărna nostră.

Și când răspundem la întrebarea Are you from?...

Răspundem normal, Moldova!

А в ответ? Тишина...

E, Dumnezeu cu dânsa, cu Natalia de la Franța, că oricum discuția n-avea nici o continuitate logică și bine că s-a dezamăgit de baștina mea.

Decid să rămân cu trupul și cu gândul la baștina mea. Și cu gâtul, pentru că am mers a doua zi la cumătrie în sud!

În premieră națională – pe acolo n-am ajuns...

Natalia (normală, de-a noastră, de astă dată) și Tudor, ori Fedea, l-au încreștinat pe Cristian-Alexandru.

Frumos. Ajungem, local frumos, totu-i bine.

Intrăm în restoran, rămân cracanat – chiar la ușă cântă Aliona Apina.

Хоть стой, хоть падай!

Drept că în loc de Buhgalter, nu știu de ce ea cântă:

„Șubi-dubi-da, șubi-dubi-da, nu te da nu te lăsa"...

Ei, în fine, mare diferență nu-i. Las să cânte și asta.

Fata a înțeles că ceva nu-i în ordine și s-a reprofilat pe loc – numai rusești.

Ei, și câte un Ionel Istrati, da tot în rusește: „Люблю тебя..."

Da, dar pentru că eram la sud și mesenii - de la Slobozia-Mare, n-a rezistat Aliona noastră mult și a trecut la ale noastre, hore, sârbe, ca la final s-o încheie cu "Танцуем пеленицу!"...

Până atunci însă, înaltul oaspete de la Chișinău, subsemnatul, adică, a scanat rapid anturajul, așa cum fac toți moldovenii când se duc la o petrecere, iar aprecierea a fost înaltă.

Ce-avem pe masă?

Cricova, Călărași de 5 ani, Хортиця, Coca Cola cu celelalte două surori atașate...

Ehehe, a spus ariciul – not so bad!

Trăim, fraților!

Suficient ca să uităm de Natalia de la Franța și frustrările unui popor mic și nerecunoscut de nimeni.

Da, n-avem treabă!

Mai ales când în hore se încing tinerii de la Slobozia-Mare.

După ce am trecut prin Călărași de nenumărate ori pe durata a câtorva ore, aud "Мираж" cu "Музыка нас связала".

Mă uit atent la muzicanți, mai pun unul uscat pe masă – nu-i nici Gulikina, nici Suhankina.

Apina cântă!

Eh, las'să cânte, că cântă bine.

Veselie este, oamenii fericiți, e tocmai momentul potrivit să răspunzi la întrebarea:

"Are you from?"

From Moldova, mama voastră!...

Foto: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.; Vadim Jantîc.

Urcă în rețeaua COOL