Cher
O fata poate sa astepte barbatul potrivit, dar asta nu inseamna ca, intre timp, nu se poate distra cu cei nepotriviti

E un caz fericit.

Pentru că a văzut și a găsit continuitate și după încheierea carierei de fotbalist.

Poate și știe să facă și altceva –

și altceva în afară de fotbal, dar tot legat de "sferă".

Să organizeze evenimente, spectacole ce țin de ceea la ce se pricepe el cel mai bine:

de fotbal și de prinsul balonului.

Că e portar.

El n-a căzut „în sticlă", n-a sărit de pe fix și n-a plecat din viață, așa cum s-a întâmplat cu unii ex-fotbaliști care, efectiv, n-au știut ce să facă "după".

Despre ce-a făcut, ce face ex-portarul, antrenorul cu portarii, și organizatorul de evenimente, la fel, cu portarii, Andrian Bogdan, aflăm chiar de la el.

Din prima sursă!

Scris de Marcel Toma. Foto: www.facebook.com

Ai un nume destul de sonor. De scenă, chiar. Poate te apuci de cântat sau de prezentat evenimente?

Unul care a și reușit să-și facă reclamă în Moldova, dar și peste hotare, pe unde am jucat și antrenat – România, Ucraina, Belarus și Kazahstan.

Cu numele și prenumele meu mereu era încurcătură, ba că Andrian e numele, iar Bogdan prenumele.

În România eram Bogdan. Acasă eram Bodea – numele ăsta mi l-au scos primii Valeri Rotari, președintele FC Constructorul, și Sasha Lopez - Sergiu Istrati. Nume cu care merg acum mai departe, doar că îl scriu mai stilat:

BODYA.

Despre cântat, nu sunt sigur că mă apuc de asta, deși au fost câteva experiențe. Cum a fost la botezul copilului surorii mele, unde am fost pe rol de maestru de ceremonii...

Tamada...

Da, cum se zice la noi. Am condus acest eveniment, am început să cânt, melodii din folclor, a fost o experiență de excepție mai ales într-o atmosferă atât de frumoasă...

Și la un pahar de ce trebuie...

Excat. Și toți mă întrebau de ce nu mă apuc de cântat sau de prezentat, organizat...

De ce nu te-ai controlat la vreme că se pierde talentul...

Așa ceva. Fotbaliști cântăreți nu e un fenomen ieșit din comun, să știi.

Sergiu Dinov, Gabi Rotaru, Ion Suruceanu s-a lăsat la vreme de fotbal și chiar nu și-a pierdut talentul de cântăreț.

Și Gaby Balint.

Dar eu merg pe calea mea, fac ce știu mai bine, fotbalul și tot ce ține de el.

A cui a fost ideea să te apuci de fotbal? Dar să te pui în poartă? Ai încercat și alte posturi pe la copii/juniori?

De mic m-am apucat, de pe la 2-3 ani. Îmi plăcea mingea – copiilor mereu le place mingea, s-o lovească, s-o prindă.

Este și o metodică pentru antrenorii de copii de 5-6 ani, se recomandă lucrul cu mingea – trebuie să le placă să joace cu mingea – nu faci cu ei antrenamente...

Sau alergări pe plajă sau la munte...

Ești glumeț - asta mai târziu, mult mai târziu. Trebuie să te joci cu ei, să-i pasionezi mai mult de minge. Lecții tactice tot n-o să faci la 5 ani...

Dar dacă se nasc acuma în fața calculatorului...

Firesc, joacă fotbal la calculator.

Eu am mers pe calea firească, pasionat de minge, o luam pe maică-mea sau pe taică-meu de mână și îi puneam să dea la poartă ca să prind mingea.

În curte sau la școală... veneam acasă cu pantalonii rupți, motiv din care mama mi-a cusut la pantaloni câte o bucată de piele în zona genunchilor.

Pe terenurile noastre de asfalt, normal...

Mie îmi plăcea s-o prind, s-o țin în brațe, s-o simt. Mingea trebuie s-o simți...

Ca pe o femeie. Au ele ceva în comun...

Forma rotundă, probabil la asta te referi...

De încercat alte posturi, da, dar așa, la o miuță, în timpul meciurilor cu prietenii – fotbaliștii joacă toată viața fotbal, și după încheierea carierei active.

Dacă te lași îndată de alergat, corpul poate s-o ia razna...

Da, pentru că nu există mișcare. Fără aceasta, cu un mod sedentar de viață, când treci din pat direct în mașină – te faci ca polobocul.

Tu chiar arăți bine. Nici n-ai da că nu mai joci de ceva vreme.

Îm place să alerg, încerc să mă mișc mai mult – în poartă nu aveam această posibilitate și acum încerc să joc pe post de atacant, un fundaș, ceva, și-mi iese deloc rău.

Îi scot și pe alții la fostbal, la sport, pentru că sportul este sănătate.

Sunt și campion național la mini fotbal, am câștigat AMOLIGA cu echipa "Gold Travel", fondată de Andrei Zolotco, împreună cu foști internaționali ca Sergiu Dadu sau Ion Testimițanu.

Ai agățat devreme ghetele în cui sau exact când a fost momentul? Dacă ne gândim că portarii au o carieră mai longevivă...

S-a întâmplat pentru că m-am accidentat urât, la o degajare – m-a costat un an de tratament plin de injecții după care a urmat o reaccidentare.

Eram în Belarus, unde am plecat petru că mi s-a propus un contract bun - mai mare chiar decât cele pe care le-am avut în România...

Da, portarii pot să evolueze o perioadă mai lungă.

Eu am și revenit după cinci ani, fiind antrenor cu portarii la FC Academia.

Mi-au ieșit toți portarii din formă, care accidentat, care cu febră 39, și eu fiind legitimat ca "las' să fie", pentru orice eventualitate, am fost nevoit să ies în meciul cu Olimpia.

Am intrat și am bătut cu 3-0, eram un pic mai dolofan, dar a ieșit bine, am și salvat câteva baloane.

Genunchii nu tremurau de emoții?

Doamne ferește! Asta nu. Dar emoții au fost, firesc – eu, fost antrenor cu portarii la Națională, să fi luat gol.

Îți dai seama, mă mânca presa... A fost după cinci ani de pauză, până la urmă...

Dar, am demonstrat încă o dată cine este Bogdan Andrian...

Modestia este problema celor care nu au cu ce se lăuda...

Cel care a evoluat în mai multe țări și a dus faima Moldovei peste tot unde a jucat, fiind un ambasador veritabil al țării noastre și nu sunt cuvinte goale.

Sportul chiar este cel mai bun ambasador și purtător de imagine.

Eu am făcut reclamă țării mai bine ca unii politicieni de la noi care nu știu ce reclamă îi fac.

Și dacă îi fac, în general.

Se spune că portarii sunt ceva ma aparte, decât alți fotbaliști. Au apucăturile lor. Care au fost apucăturile portarului Andrian Bogdan?

Portarii au lumea lor, aparte - se spune că sunt nebuni, loviți cu capul de bară și este ceva adevăr în asta.

Portarul trebuie să aibă tot timpul o superioritate față de coechipieri, să poată să-i influențeze și să-i dirijeze, pentru că de asta depinde până la urmă și ce iese pe teren, și rezultatul final.

Trebuie să existe încredere totală în el și un respect autoritar.

Uneori am fost nevoit să merg mai departe decât cu cuvântul și să mai arunc câte o palmă ca să calmez emoțiile cuiva. E urât asta...

Dar necesar, uneori.

În viață se întâmplă multe. Mai ales într-un vestiar de fotbaliști.

Apucăturile mele erau de, așa, un pic "crazy", țipam pe teren și vorbeam mult – e o calitate necesară pentru un portar să dirijeze, cel puțin faza defensivă.

Mereu am fost antrenorul din teren, așa cum și e nevoie să fie un portar adevărat.

Și în calitatea de antrenor împun portarii tineri să vorbească mult.

Celor tineri le e greu s-o facă...

Mai ales dacă au în față niște fundași mai autoritari... Care sunt calitățile principale pe care trebuie le posede un portar bun?

Există foarte multe, dar una dintre cele mai importante este pregătirea psihologică. Acel tremurici de picioare de care m-ai întrebat.

Cunosc foarte mulți portari foarte buni în pregătiri dar care făceau pe ei în momentul începerii meciului.

Responsabilitatea care apasă...

Mai ales asta se resimte în meciurile internaționale, sau cu tribunele pline.

Eu jucam la Politehnica Timișoara unde veneau câte 40 de mii de oameni în tribune.

Apropo, acolo m-am simțit cel mai bine, am trăit cele mai frumoase emoții, am cunoscut respectul fanilor care mă recunoșteau în stradă, în taxi sau restaurant.

Și deseori nu plăteam consumul sau călătoria.

Aici, acasă, nu mi s-a întâmplat...

Ei, hai... Ești fotbalist, primești o grămadă de ruble. Tu și reduceri vrei? Ți-ai găsit, la noi...

Din păcate așa e... La Timișoara, prima dată eram terminat și eu, până când am prins o minge și am fost jucătorul meciului cu Bacăul...

Apoi a venit meciul din Ghencea unde am bătut Steaua și iarăși am fost declarat jucătorul meciului.

Puțini pot să se laude cu acest lucru, dar acum îl felicit și pe Nicolae Calancea cu această ispravă - a făcut-o cu Ceahlăul.

Care sunt superstițiile în care crezi și de care te țineai?

Tricoul Adidas pe care mi l-a cumpărat taică-meu de peste hotare, pe care îl îmbrăcam mereu – îmi aducea noroc de cele mai multe ori.

Un tricou de joc cu care începusem la Spumante Cricova.

Uneori arbitrul mă impunea să-l schimb din motive de regulament, odată am îmbrăcat unul galben – am luat 3.

De atunci evitam să îmbrac tricouri de culoare deschisă: verzi, galbene...

Și la Timișoara s-a întâmplat exact așa, tot 3 am luat.

Galben egal 3... Care sunt activitățile tale recente? "Bătălia portarilor" se anunță a fi ultima sau așteptăm și altele? De unde ți-a venit ideea organizării acestui concurs?

Mi-a venit pe la vreo 12 noaptea. Eram antrenorul naționalei, responsabil cu portarii.

În fața calculatorului. Zic de ce sa nu fac un eveniment dedicat doar portarilor?

Unul frumos, plăcut ochiului, așa cum se face în Occident. Acum am ajuns la a patra ediție – cea mai grea a fost prima, firesc.

Am fost la mai mulți politicieni de diferite culori și toate mi-au întors spatele.

Toate culorile...

Acum te simți mai bine. Ai partener în spate. Din cauza căruia ai și luat-o în freză serios. Ți i-ai pus în cap pe toți...

Am partener, vestitul om de afaceri Renato Usatîi, pe care îl cunosc de mai mult timp, până a se implica el în politică.

Până la urmă, sportul e sport. Or, eu fac sport prin această acțiune, care este și de masă și contribuie la dezvoltarea spiritului și cultului sportiv în societatea noastră.

El s-a implicat ca partener începund de la a treia ediție. Totul a fost, ok, am dat cadouri copiilor – n-am avut probleme...

Nu era implicat încă în politică, probabil...

Așa este.

Iar pietrele pe care le iau în cap anul acesta, după cea de-a patra ediție, vin de la cei care au întors spatele când le-am solicitat susținere, pentru un eveniment sportiv și social, până la urmă.

A patra a fost și cea mai grandioasă, desfășurată pe Arena Zimbru, am dat șansa unor copii să calce pe terenul unde joacă Naționala Moldovei.

Acțiune la care au fost prezenți câteva mii de oameni, a fost ceva fantastic.

Ca și premiile: locul I - 3000 USD; locul 2 – 1000 USD.

Pentru cei mici, de 1000 dolari, respectiv, de 500... Problemele le-am resimțit după. Se întâmplă la noi în Moldova...

E păcat!

Toți s-au legat de el – de ce să nu investească și alții? Să facă multe lucruri frumoase?

Este o acțiune care are drept obiectiv promovarea sportului. Facem ca cei mici să iubească sportul.

Dânsul a făcut niște lucruri frumoase spre binele oamenilor simpli. A copiilor, a sportivilor tineri.

A fost un turneu răsunător, cu niște premii mari și de anvergură – peste 90 de portari participanți primind câte o sută de dolari, câte o pereche de mănuși de portar, produse de mine...

Am ajuns și la o altă ocupație a lui Andrian Bogdan...

Se numesc Bodya One, în care apără și o bună parte din portarii din campionatul Moldovei. Și Calancea a apărat în mănușile mele...

Le fac afară, nu la noi, sunt de o calitate specială, în concurență cu firmele străine de renume – aici, la noi.

Mănușile mele rezistă mult, pe când eu, pe timpul carierei, schimbam o pereche peste fiecare trei meciuri – se deteriorau.

De unde vine pasiunea?

De mic mi se trage și asta – le coseam. Singur îmi coseam mănuși.

Luam tălpiciul de la ghetele chinezești și le coseam pe palma mănușilor, să nu se roadă așa de repede.

Alte evenimente demarate?

Cupa studenților – Cupa "Renato Usatîi", la care au fost anunțate niște premii "mondiale".

Și nu este de o lună, până la alegeri, după cum inisnuează unii – durează până în mai, 2015.

Ok, Renato Usatîi sponsorizează acest turneu, e un gest frumos, din care au de câștigat studenții – mașini, televizoare, echipamente de fotbal.

Veniți, studenți, și luați Cupa, indiferent de ce culoare sunteţi și ce idei politice împărtășiţi.

Politiziează subiectul mai mult cei care-l comentează, mai mult decât cel care-l sponsorizează.

Politizează mai mult rectorii, care, posibil, vor interzice multor studenți să participle – mare păcat!

Înseamnă că rectorii sunt contra sportului, a modului de viaţă sănătos – asta reiese.

Calitățile organizatorice le-ai moștenit de la tata?

Firesc. Tatăl meu m-a îndrumat, el mi-a fost cel mai mare critic după fiecare meci jucat.

Când jucam prost, eram cel mai bun. Când câștigam, eram cel mai slab jucător – îți închipui?

Era o metodică specială abordată pentru mine.

Dl Ion Bogdan, cu o experiență mare, fost director la Stadionul Republican, în prezent dorectorul Școlii de Kikboxing și Lupte Libere – un organizator și un pedagog foarte puternic.

Poate mergem mai departe? Vreun lider de grup? De partid? De vreo federație ceva? Ai suficiente calități ca să aduni în jurul tău oameni?

Până la partid nu am ajuns, dar am fondat Asociația mea sportivă – "Bodea Sport".

Dacă mi-a tot mers faima cu numele ăsta, de ce să nu merg cu el? Pot organiza orice fel de competiție fără acordul sau asocierea cu alte foruri.

Până acum făceam totul cu numele meu – Andrian Bogdan invită portarii.

Acum e un alt statut, există Asociația care organizează evenimentele sub egida ei.

Evenimente care țin de sport. Care trebuie să rămână neutre.

Fără treabă cu politica.

Urcă în rețeaua COOL