Bisanne de Soleil
Femeia e ca inghetata: daca nu o maninci repede, se topeste

Cum și se cuvine statutului și experienței sale, acest interviu a venit cu greu.

Cam, ca trenul de la Ocnița. Pentru că omul este foarte ocupat și nu are timp decât pentru a-și odihni creierul și sufletul.

Or, aici nu e loc de odihnă...

Dar, vorba rușilor, не было счастья, да несчастье помогло.

porubin-1

Andrei a primit în vizită o "minune de răceală", ca și mulți alți concetățeni de-ai lui, motiv din care s-a văzut și cu ceva timp în plus cât își vindecă boala.

Și dacă este ceva timp la dispoziție, este și interviul pentru UniCOOL!

Ce titluri/medalii ți-a mai rămas de luat în țara asta? Mai există performanțe pe care încă nu le-ai bifat? Mai există ruble pe care încă nu le-ai luat?

Judecând după felul CUM, CÂTE și PENTRU CE au luat alții medalii și titluri importante, cred că eu trebuia să le am deja aproape pe toate.

Dar, până la urmă, chiar dacă asta contează... nu-i asta principalul.

Distincțiile sunt o confirmare a faptului că ceea ce faci în viață place sau aduce beneficiu (moral, spiritual, etc) nu doar ție, ci și altora.

Că mare spor la pensie nu-ți oferă (cu excepția Ordinului Republicii). Am distincții de la 3 Președinți ai țării, cărora le sunt recunoscător pentru apreciere.

Cât privește performanțele nebifate... Probabil că mai există. Dar sunt omul care acceptă provocările. Mai mult decât să le caut, însă, aștept să mă viziteze ele. Așa, cel puțin, voi ști că le-a venit vremea.

Iar despre "rublele" neluate încă ... Of! Așa suntem noi, oamenii... Mereu avem senzația că nu ne ajunge, că am mai vrea ceva.

porubin-2

Pe când, Preotul meu duhovnic spunea că omului i se dă în viață exact atât de cât are nevoie, cât să poată duce. Ceea ce caută să apuce el singur - e deja surplus pentru care plătim tribut dublu.

Există lucruri pe care încă nu le-ai făcut? Radio, TV, actorie, prezentări... Am scăpat ceva?

Mereu am senzația că nu fac îndeajuns de multe, că mă risipesc pe fleacuri și nu-mi adun forțe pentru ceva mult mai valoros.

Deși - și radio, și TV, și actoria, și prezentările sunt ocupații deopotrivă – interesante, dar și foarte serioase și istovitoare, care iți solicită, la modul serios, tot timpul și contribuția.

Din ceea ce aș fi tentat să fac, dar încă nu am reușit din anumite considerente sau motive – încă nu am sărit cu parașuta, nu m-am scufundat într-un submarin, nu am învățat să cânt la chitară...

M-ați omorât cu saltul cu parașuta. Mai bine prășește un hectar de porumb... Zi te rog unui bărbat trecut de 40 de ani cum e să treci de 50... Și cum e să te simți bunic?...

Să știi că trecerile dintre ani nu-ți adaugă mai mult în buzunar pe degeaba, nu-ți conferă mai multă siguranță, stabilitate... În rest – e la fel.

Doar că te deranjează uneori rugina din încheieturi... doar că observi cum ești mai irascibil, cum obosești mai repede.

Tocmai deaceea - eu încerc să mă mențin... să nu calc (tare) pe bec cu alimentarea, să dorm mai mult. Chiar dacă nu-mi reușește...

Niciodată nu m-a speriat statutul de bunel, precum nici trecerea anilor.

Dimpotrivă, m-am simțit fericit și important când s-a întâmplat.

Atâta că suprasolicitarea îmi răpește din timpul pe care, poate, ar fi fost mai indicat să-l petrec cu nepoțelul meu, Petruț.

Sper să mă ierte când va crește și va înțelege cât e de greu să fii în văzul tuturor. Și cât ajunge de teribilă starea de a nu mai putea fi în aceată ipostază.

Cum e după rubikon? Să știe și cei care iaca-iaca bat la ușă... Sau viața abia începe?...

Scimbarea prefixului vârstei e mai mult o convenționalitate.

Nu ajungi să iubești mai mult sau mai puțin, să fii mai deștept sau mai prost, mai bogat sau mai sărac, mai bun sau mai rău...

E... mai responsabil, poate. Pentru că oamenii din jur te privesc ca pe un om MAI serios...

Și tot mai mulți tineri ți se adresează cu "Domnule!"

Este vreunul mai bun ca tine pe domeniul tău? Din ăștia mai tineri, poate? Ori nu faci reclamă la concurență?

Concurența te face să fii mai vigilent, mai "treaz", să nu te împaci cu sine, să nu te oprești la cele făcute deja, să continui să experimentezi și să crești.

Nu m-a deranjat niciodată apariția în jurul meu a potențialilor concurenți. Ei trebuie să apară, e firesc.

Dar nu am stat ascuns ca să le urmăresc invidios sau gelos evoluția.

Este loc sub soare pentru fiecare. Atâta doar că astăzi, nu știu de ce, oricine-și poate imagina că poate fi prezentator...

Eu nu...

... Uitând că și aceasta e o meserie care se învață, în care trebuie să investești mult și că nu e destul să fii volubil și să ai un oarecare bagaj lingvistic.

Ai avut parte și de momente memorabile/haioase/dramatice în cariera ta de prezentator, probabil... Îți amintești cel mai memorabil?

Au fost de toate. Cel mai memorabil, oricum, ramâne coborârea mea în echipament alpinistic de pe clădeirea Guvernului în Piața Marii Adunări Naționale de Sărbătoarea Vinului în 2008.

Așa l-a văzut regizorul pe Zeul Bahcus, pe care urma să-l joc eu. A fost o experiență inedită pentru mine. În primul rând, că mi-am testat fobia de înălțime și am realizat că o pot înfrunta.

Doi – pentru că peste noapte frânghiile s-au slăbit și coborârea mea a doua zi, în timpul festivității, a fost cu surprize – m-am pomenit în față cu un panou publicitar, pe care am fost nevoit să-l escaladez.

A fost comic. În schimb, oamenii din Piață au înțeles că m-am lovit de el, încât ziarul "Komsomoliskaya Pravda" titra a doua zi pe prima pagină "Sărbătoarea Vinului putea să se încheie cu o tragedie!"... iar în plan mare era poza mea în momentul "zborului".

Dar din postura de invitat? Vreo cumetrie de la care să pleci că s-a spart țeava și să te întorci taman la pus banii pe colaci?

O să-ți spun ce mi s-a întâmplat vre-o 15 ani în urmă, când prezentam o nuntă în Chișinău și în toiul Mesei Mari a luat foc subsolul restaurantului, în care era un cazinou.

Fumul negru s-a ridicat, a alungat oaspeții afară și era luna noiembrie...

porubin-4

Credeam ca e un platou de filmare: cineva cânta, cineva a reusit sa înșface o sticlă de pe masă și-i cinstea pe cei de afara să nu înghețe... cineva spărgea geamul gros, ca să alunge fumul afară, până și-a tăiat artera de la picior...

Un muzicant cu studii medicale i-a acordat primul ajutor...

Ambulanța a venit peste 30 de minute... Pompierii, peste 40... Toate farfuriile de pe masă erau cu fulgi negri de funingine...

Pe la miezul nopții s-au schimbat tacâmurile, nunta a continuat cu suflu nou.

Din când în când socrii sunau la spital să afle cum decurge operația celui rănit...

La final mirii au dansat pe masă și s-au împroșcat cu tort reciproc, dar și pe nuntașii care mai rămâseseră...

Cred că te-ai plictisit toată viața să prezinți în săli de concert și nunți de ai trecut și pe la Verandă nițel... Cum este această experiență pentru tine, la un nou post TV că pân atunci nu călcase-i pe la Jurnal...

... Ba da, călcasem ca și invitat... Anterior, Nata Albot îmi propusese să colaborez de 2 ori, dar nu a luat foc...

A treia oară m-a invitat Dorin Scobioală. Veranda era proiectul lui. Am trecut castingul și am fost acceptat.

Sincer, îmi doream să lucrez la acest canal. Îmi plăcea stilistica lui. În TV trebuie să te consacri totalmente.

În caz contrar locul tău e în altă parte. Îmi place echipa noastră: Traian, Daniela, Diana, Sergiu...

porubin-6

De la ei învăț cum e să fii tânăr astăzi. Dacă învață și ei de la mine ceva – mă bucur.

Dacă ai avea putere de decizie, tu la ce fel de emisiuni ai trimite-o pe Daniela să prezinte? Da, dă drumul la imaginația de bărbat nițel...

La acelea la care te-ai gândit și tu... inclusiv de frumusețe... la care s-ar uita bărbații.

Pentru că ea, pe lângă frumusețe fizică și inteligență, mai are și nițică actorie în arsenal....

Daniela e bijuteria de la Veranda... Iar o bijuterie trebuie admirată, nu pusă la lucru...

Invitații voștri sunt puși să gătească... Tu pe cât de specialist ești în ale bucătăriei? Care este bucătăria preferată? Ai învățat să faci supă din topor?

Nu toți invitații gătesc... Doar cei stabiliți din timp. Eu nu prea gătesc.

Talentul tatălui meu, care fusese bucătar și în armată, nu mi s-a transmis, din păcate.

De la el am învățat să fac doar mămăliga. El o vrăjea vreo jumătate de oră...

Acum experimentez doar când am dispoziție. Sunt gurmand.

Am reușit să gust din bucătăriile mai multor popoare.

Cele mai delicioase mi s-au părut bucatele la restaurantele sofisticate din Dubai.

"Ciorba din topor" e povestea pe care mi-a spus-o în copilărie taică-meu.

Încă de atunci știu că pentru ea nu e necesar să ai... topor...

Viața te-a făcut și filosof? Care e cea mai tare filosofie însușită legată de oameni? De femei, în speță, dacă acceptăm ideea că femeia e și ea om...

Orice experiență de viață te face nițel filosof.

Așa sau altefl, folosofiile însușite țin de niște concluzii, pe care le găsești formulate în expresii celebre.

Adevărul câtorva m-a durut: "Oamenii vor fi în stare să-ți ierte totul. N-o să-ți poată ierta doar succesul"... sau "Dacă simți că ești scuipat în spate, înseamnă că tu mergi înainte"... sau "Succesul - înseamnă să cazi de 7 ori, dar să te ridici de opt"...
În ultima vreme sunt adeptul filosofiilor cu tentă umoristică.

De fapt, dacă nu aș fi avut simțul umorului, cred ca m-aș fi țicnit la un moment dat.

Păi, iată ultima perlă sub care subscriu.

Aparține actorului Robert de Niro: "Dacă vă vizitează cumva Depresia, zâmbiți-i în față. Ea va crede că sunteți nebun și se va duce la altul!"

De ce n-ai rămas mai mult pe tărâmul „jurnalismului serios"? Să mergi pe la confe și să dai infe pe care să le citeze toate mediile? Să te dai cu părerea de mare expert și analist... Făcuse-i o vreme la Europa Liberă și radio serios parcă...

Da, am fost pe la confe... am dat infe...m-au citat mediile... cât am lucrat pentru "Info Prim" și pentru "Europa Liberă".

Într-un timp chiar prezentam o ediție de sinteză informativă de 60 de minute la un post de radio popular pe atunci...

Dar, fiecare cu ceea ce i-i scris. De ce crezi că "serioasă" poate fi doar jurnalistica cu confe și infe?...

Sau cu experți și analiști?!... Să știi că orice-aș face – o fac la modul cel mai serios.

Nu-mi șade bine să fac "halturică". Prea mult am clădit numele meu.

Ce mai face papagalul Keșa? Dar George Clooney? Sau pe cine ai mai dublat tu pe-acolo? Apropo, nu ai de gând să ajungi și tu pe Thaiti?

Nu mai dublez de când lucrez la JurnalTV. Nu-și pot imagina cei de la "Moldova 1" să se bage în treburile lor un intrus.

Chiar dacă am dublat și la "Moldova Film" și la "Moldova 1" câteva mii bune de filme.

E o experiență nemaipomenită.

Datorită dublajelor știu să vorbesc coerent... să citesc promt un text necunoscut... să spun textul, nu să-l citesc... să pun corect accentul logic în frază.

Eu mă mândresc cu această experiență. ... În Thaiti poate ajung odată....

Mi-aș fi dorit să călătoresc în jurul lumii. Dar nu știu dacă îmi ajunge curaj...

Fata a crescut mare, afacere de familie, ți-a adus un nepot... Băiatul pe ce căi e predispus s-o ia?

E la vârsta când e încă în căutare. E pasionat de fotbal rău de tot, pasionat de wrestling – colecționează figurinele luptătorilor vestiți...

Dar, îl aud tot mai des spunând: "Tata, eu voi fi actor la Hollywood". Nu știu de ce și-a imaginat el asta.

Tocmai deaceea îi stimulez convingerea – îl duc pe la premiere teatrale...

Acum a fost acceptat să se filmeze în primul serial pentru copii de la "Moldova Film"... La liceu e printre actorii cotați...

Mai știi.... Va face EL, vorba versului, "ce n-a dovedit nici tata..."

Vrei s-o faci pe profetul? Să prezici ce-o să fie cu țărișoara asta măcar... peste cinci ani? Sunt șanse să mai fie țărișoară? Așa, mai geopolitic vorbind...

Nu-mi place să fac preziceri. Și la asta trebuie să te pricepi. Dar dacă vrei, geopolitic vorbind, peste 5 ani, cred ca Moldova ar mai putea fi țărișoară....

Însă, din păcate, nu va mai fi așa cum a fost... Prea multe s-au schimbat în ultimul timp, pentru a aspira că vom trăi mai bine, că vom fi mai fericiți.

Cel mai strașnic e că, în ultimii ani, s-a schimbat spre rău și optica oamenilor noștri asupra vieții, valorilor ei.

Exodul peste hotare după o viață mai bună a schimonosit din temelie fundamentul noțiunilor de FAMILIE, CASĂ, PATRIE, MÂNDRIE NAȚIONALĂ.

Ele au devenit declarative. Corupția a subjugat DEMNITATEA, CUMSECADENIA, a asmuțit FRICA, PERFIDIA, LAȘITATEA, CINISMUL.

Dezmățul politic, în mare măsură care sfidează bunul simț, a buimăcit lumea.

Pot să afirm acest lucru, pentru că vin din secolul trecut și am reușit să "gust" din mai multe realități.

Știi ce ne poate salva? – Doar frica de Dumnezeu! Dar până la ea trebuie să știi și să vrei să ajungi.

Oki. Ne întâlnim în Thaiti cu multă frică de Dumnezeu...

Scris de Marcel Toma. Foto: www.facebook.com. Arhiva personală

Mai multe din această categorie: « Încearcă-le pe toate. Octavian Țîcu
Urcă în rețeaua COOL