Helen Rowland
Un barbat nu stie niciodata cum sa spuna adio; o femeie nu stie niciodata cand

Atâta Nicoleta Nucă pe metru pătrat n-a văzut Moldova în vecii vecilor cât a văzut într-o singură lună, când frumoasa moldoveancă se află la Chișinău.

La media se referă.

I-a bombardat pe toți, a fost peste tot.

Și pe sticlă, și pe hârtie, și pe monitoare, tablete și tot felul de telefoane.

A dat buzna și pe la UniCOOL că de-abea de-l mai ține rama de atâta energie și poftă de viață cât emană acest om care mai e și femeie, pe lângă toate.

Iar femeia, vorba aia, alte nevoi nu are:

Dă-i voie să vorbească.

Ceea ce s-a și întâmplat. UniCOOL a întrebat-o ce știe el mai bine să întrebe...

Scris de Marcel Toma. Foto: www.facebook.com

Ai ședințe foto destul de intense, atitudine în privire, sex-appeal... Poate te apuci de altceva? Sau, în paralel?

Nu cred că modelingul are pentru mine o mai mare valoare decât muzica.

Aceasta rămâne prima prioritate.

Mi se întâmplă să am ședințe foto, cât mi se propune, nu zic. Am o înfățișare mai deosebită și toți cred că sunt model.

Din păcate, nu corespund standardelor pentru un modeling ca lumea...

Deosebită, asta cum e?

După trăsăturile feței. Sunt așa, mai italienești.

De ce-ai plecat? Fetele/femeile pleacă încolo să-și aranjeze viața, asta însemnând să dea de un italian dotat și să-l împacheteze? Tu ești cântăreață...

Da, sunt cântăreață. Interpretă. Am plecat din motive diplomatice.

Adică tatăl meu se afla într-o misiune diplomatică în Italia, iar eu sunt fericită că am avut posibilitatea să revin acum în țara în care mă simt cel mai bine...

Patriotism, nu glumă. Și nu te-ai gândit vreodată la un italian bogat...

Niciodată nu m-am gândit să plec acolo pentru a-mi aranja viața personală.

Mai întâi, eram prea mică pentru ca să mă gândesc la viața personală amoroasă.

Acum, nu caut eu italianul cela dotat ca să-l împachetez.

Dacă o să fie... Dacă va apărea în calea mea o persoană pe care o s-o vreau alături, o să fie.

Cel puțin nu acesta este obiectivul meu. Eu vreau să-mi fac o carieră acolo și sper să-mi reușească.

Îți amintești începutul? Ai schimba ceva dacă ai avea posibilitatea? Vreun producător, vreun compozitor, vreo idee de promovare?...

Nu aș schimba nimic din viața mea, din drumul meu muzical...

M-aș schimba pe mine. Începutul mi-l amintesc ca și acum – când eram mică, cântam cu voce tare în casa străbunelului meu.

Vecina i-a zis mamei să vadă ce-i cu „copilul ăsta" de cântă toată ziua.

Să te controleze că se pierde talentul...

Așa e. Au urmat lecții de canto, cursuri, atât aici, acasă, cât și în Italia, noi experiențe muzicale.

Nu aș schimba nici greutățile pe care le-am avut. Sunt parte din viața mea.

Un alt producător?

Nu cred că în ziua de azi mai are sens să ai producători – nu mai e o idee de promovare foarte eficientă, în concepția de altă dată în care el îți aranjează calea cu banii lui.

Acum tu trebuie să vii cu banul și atunci producătorul te ajută cu relațiile și cunoștințele lui.

Tocmai de aceea acum sunt atât de mulți artiști și artiste, care apar pe scenă, vin cu banul, dar care nu au nicio legătură cu muzica.

Niște copii de bani gata care au vrut să devină cântărețe – dintr-un moft, din dorință, i-au spus tăticului că, uite, vreau asta, și asta au avut.

Nu fi rea... Ai mai avut vreun duet în afară de cel cu Boris Coval? Și cum e el în... scenă? V-a mai legat ceva în afară de creație și muzică?

Mi s-a întâmplat să am duete și cu alți artiși. Dacă vrei să progresezi, să capeți cât mai multă experiență - un duet reprezintă o asemenea experiență.

Lasă. Spune cum e Boris în...

Boris în scenă e un artist bun.

Proiectul acela l-am avut pe când aveam vreo 15 ani, iar de el nu m-a legat altceva în afară de muzică.

Bine, o atracție așa mai copilăroasă a fost pentru că noi petreceam mai tot timpul împreună.

Ne-am aflat aproape toată vara împreună în pregătirile pentru concursul Golden Wings – repetiții, lecții de actorie, altele, totul pentru a face acest duet să arate ca un tot întreg.

Poate, din acest motiv, parcă a și rezultat un fel de atracție...

Până la dna Coval însă nu s-a ajuns...

Nu m-am gândtit la asta vreodată. Eu sunt o personalitate care știu ce vreau și știu când asta trebuie să se întâmple.

Or, la 15 ani, sigur nu mă gândeam la căsătorie și copii. Cu Boris...

Acum cu atât mai puțin, am pierdut și contactul de ceva ani și nici nu mai comunicăm - ni s-au despărțit drumurile...

Asta e...

Showbizul din Moldova e îngust pentru tine? Sau e închis? Nu s-a găsit vreo nișă și pentru talentul tău?

Există așa ceva la noi? Nu există.

Este o piață micuță care încearcă să crească, ceea ce este îmbucurător.

Ți-ai fi luat și tu o tarabă acolo...

Nu cred că sunt vânzător pentru o tarabă. Nu văd eu o nișă pentru mine aici.

La noi sunt câteva: nișa artiștilor pentru nunți și altfel de ceremonii, care știu să-și facă bine meseria, știu să facă bani și au tot respectul meu pentru asta.

Apoi, categoria artiștilor de bani gata, care nu au nevoie să facă bani pentru că ei deja îi au.

Mai este și a treia parte, a talentelor care încearcă să crească în vreun fel cu puteri proprii.

Și sunt la noi destule talente care nu au posibilități să crească și să se etaleze.

Din punctul de vedere al artisului care încearcă să crească cu propriile forțe parcă m-aș încadra aici, dar nu pot să zic că sunt un talent începător.

Așa că ți-ai făcut nișa proprie... Cum a evoluat cariera ta în ultimii 4 ani de când ai plecat? Ce, pe unde faci? Ce, cu cine cânți?

Cu ce te lauzi, piese, concerte, albume?

Am plecat într-o țară unde am început de la 0 – toată cariera mea, ce-a fost până atunci, a plecat.

Am început de la "nimicuri", concursuri regionale etc.

În Italia e mult mai greu, există viață muzicală, există showbiz. Unde e greu să intri, iar pentru asta trebuie să ai mari posibilități, cunoștințe, să știi pe cine trebuie.

Cu puteri proprii e mai greu, dar încerc să merg pe calea asta – nu vreau să fiu una dintre multele fete/băieți care s-au ridicat datorită unor chestii mai puțin tradiționale sau mai puțin decente.

N-am făcut așa de multe, dar am câștigat vizibilitate, în special după concursuri în care am ieșit învingătoare.

Unul dintre care, deosebit de important, VarTalent.

Câștigat cu forțele proprii, unde s-a jurizat după cele mai oneste principii, fără ocolișuri și potlogării. Ca apoi eu să fiu în juriu în ediția următoare. Este un rezultat și o apreciere cu care chiar mă mândresc.

Acolo e mai complicat să faci ce vrei. De regulă, faci ce trebuie... În ce măsură îți reușește să faci ce vrei? Tu știi ce vrei, de fapt?

Da, e mai complicat, e mult mai complicat să faci ceea ce vrei pentru că e o societate străină, cu alte reguli decât la noi.

Eu sunt bucuroasă că reușesc să fac ce vreau – că e posibil să fac muzică și pe pământ italian.

Ei sunt la fel de muzicali, iubesc muzica... Da, eu fac ce vreau!

Numește trei lucruri bune pe care poți să le împrumuți de la un bărbat.

De la bărbați – cămașa.

Sau maioul – chiar e o chestie bună!

Apoi, capacitatea de a face ceva fără să țină cont de prejudecăți: fac ce vreau, mă duc unde vreau.

Un bărbat dacă greșește, dacă se poartă mai indecent, nu i se spune nimic: băi, e bărbat, se poate...

Ceea ce mă cam deranjează...

Pentru mine bărbatul nu va fi superior niciodată.

O femeie e ceva mai sus. Nu cu mult, dar cu o treaptă mică...

Dar mai sus!

Al treilea lucru bun, chiar nu știu...

Și invers?

Un bărbat nu cred că are ce învăța de la o femeie.

Poate, în comunicare, în interacțiunea cu oamenii, pentru că este mai înțelegătoare, mai psiholog.

Dacă e să ne uităm bine, deja nu mai există femei sută la sută și bărbați sută la sută.

E un fel de mix, unii iau de la alții și s-a cam pierdut din autenticitatea femeii sau a bărbatului.

Te-ai gândit vreodată la politică? Să te bagi în ea? Cum o vezi?

Politica pentru mine este egal cu dezgustător. Peste tot în lume, ea este foarte murdară.

Am o părere foarte negativă vizavi de oamenii implicați în politică. Poate că și sunt oameni buni, nu știu ...

Politica noastră e deosebit de murdară.

Și când te gândești că e o palmă de pământ și se întâmplă atâtea mârșevenii pentru o singură țărișoară atât de mică...

Implicarea mea în politică este exclusă atât timp cât guvernează cei care guvernează acum.

Cei care ar trebui șterși, pur și simplu.

S-a trezit spiritul civic...

Este o vorbă, dă-i omului putere și vezi ce se întâmplă – se referă la toți politicienii noștri.

Ne promit atâta și ne spun că vor schimba situația radical și vom intra în Europa.

Și când ajung la putere devin deosebit de ipocriți și aroganți.

Sunt persoane pe care le cunoșteam și înainte de a fi acolo sus, apoi a avut loc o schimbare radicală.

Sunt doi poli opuși!

Ce au ei și n-avem noi? E altfel? Bine, în afară că pe ei îi cheamă Giovani și pe noi, Ion...

La vârsta mea am înțeles un lucru – bărbatul e bărbat indiferent de unde este.

Că e italian, moldovean sau american.

Totuși, italienii câștigă la capitolul vorbit frumos - știu să vorbească mai bine și pentru că femeile iubesc cu urechile, o femeie întotdeauna o să se întoarcă spre bărbatul care știe să spună cuvinte frumoase.

Să o laude, să o aprecieze, să o facă să se simtă iubită.

Ce au bărbații moldoveni? Tupeu!

Nu contează cum arată, nu se uită la sine –

Dacă vede femeia și o vrea, gata!

Ai noștri sunt țol la iubit?

Nu vreau să zic că bărbații noștri nu pot să iubească.

La noi este mentalitatea ca nu cumva să scape multe cuvinte pentru că "femeii i se urcă la cap".

Nu e adevărat – dragostea e făcută și din cuvinte frumoase.

Dar, sunt și excepții, la fel cum sunt și italieni care nu stiu să iubească...

Ești cu Giovani sau cu Ion? Sau cu vreun John?

La moment sunt cu mine însumi. Nu sunt nici cu unul, nici cu al doilea, și nici cu al treilea.

Am ajuns la o vârstă când am înțeles – ca să fii fericită nu e numaidecât să ai pe cineva alături.

Un bărbat care să te țină de mână și să trăiești o viață.

Poate cu o femeie?

Poate cu o femeie, da. Eu sunt heterosexul, dar dacă cineva vrea și simte asta, nu judec pe nimeni.

Bine, n-aș zice că sunt chiar singură .

Mai sunt niște așa-ziși admiratori care încearcă să mă predispună.

Și cine reușește e binevenit – nu resping...

Mâine unde vei cânta? Dar peste câteva săptămâni? Unde te vedem peste două luni? Peste doi ani? Peste 20?

Mâine n-o să cânt nicăieri. Am să cânt acasă. Peste câteva săptămâni, poate în vreun proiect interesant, sau în Italia la vreun concert...

Peste 20...

Când viitorul meu va fi așa cum mi-l doresc, toată lumea va ști despre asta.

Și UniCOOL și cititorii săi. Nimeni nu pleacă nicăieri...

 

Urcă în rețeaua COOL