Gary Smalley
Daca un barbat vrea cu adevarat sa comunice cu o femeie, el trebuie sa intre in lumea ei emotionala

În sfârșit.

Am ajuns și la un final.

Greu, dar nu imposibil, cu pauze între cele trei volume semnate de liderul de opinie, de societate și de ce mai vreți voi p-acolo și, Antonița Fonari.

Dacă a ținut ea autorul în așteptare câteva luni până am ajuns la o întâlnire, atunci răzbunarea a fost dulce.

Dincolo de momentul hazliu și exagerat, firesc, încheiem trilogia pe care UniCOOL a întins-o pe durata a două luni.

Aproape...

Scris de Marcel Toma. Foto: www.facebook.com

Ai învățat moldovenii să traverseze pe zebră?

Noi facem în fiecare an câte o acțiune cu scopul de a arăta cât de periculos este să traversezi în locuri nepermise și de a educa și șoferii să cedeze. Pentru că nu avem încă o cultură a pietonului, care nu este respectat.

Aceste acțiuni nu sunt plătite din proiecte, nu cheltuim banii cuiva pe realizarea lor - sunt chestii de voluntariat, prin care îi punem pe oameni să se gândească la gravitatea situației.

Problema e că și Ministerul de Interne ar tebui să se implice, să folosească aceste acțiuni în același scop, să comunice mai mult cu grupurile de inițiativă care încearcă să ajute guvernarea să facă șoselele mai sigure.

Culmea e că exact pe această zebră unde am ieșit cu coasele, mai nu am fost lovită în plin de o mașină.

Ultimul lucru pe care am reușit să-l văd erau soțul, soția și copilul cu ochii foarte mari deschiși care vedeau că ceva nu era bine.

Ar fi fost un subiect de presă foarte bun. Și de film...

Sigur. De ce trebuie să moară atât de mulți oameni?

În fiecare lună se întâmplă ca oamenii să fie loviți pe zebră, sau în timp ce traversează neregulamentar, și lucrurile nu se schimbă.

De ce familiile care și-au pierdut aproapele nu fac demersuri, nu luptă ca lucrurile să se schimbe.

Așa cum se întâmplă în toată lumea - se mobilizează și încearcă să schimbe situația.

Numai la noi, nu.

Dacă-i spun unui homosexual că e homosexual, îl discriminez? Dacă el îmi spune mie că sunt heterosexual, mă discriminează?

Da pentru ce să-i spui? Crezi că el nu știe cine este el?

Asta e problema moldovenilor că ei trebuie neapărat să-i spună că e homosexual – nu văd necesitatea să discutăm despre asta în relațiile noastre sociale.

Să discuți despre sex sau despre Biserică nici nu-i indicat și nici nu-i cazul într-o discuție foarte generală, să deschizi subiecte de genul ăsta între colegi sau între prieteni.

„Sanitarul societății" e despre tine? Ți-ar plăcea să ți se zică sau te-ar ofensa?

Mi-ar plăcea ca lumea să mă perceapă altfel, ca pe o mamă care-și vede de copiii săi, ca o femeie care-și vede de relația cu bărbatul ei, cu familia ei, fără toate aceste povești cu zebrele, fumatul în locurile publice, femeile cărora nu li se permite să intre în politică.

Eu fac lucrurile astea doar pentru că altcineva nu le face.

Și-mi dau seama că dacă nu le fac nici eu, atunci ele vor rămâne neschimbate.

În momentul în care ne implicăm în ceva, oamenii ne încep a percepe ca pe lideri.

Și, poate, nu-ți place să mai ieși în față pe un subiect anume, cum ar fi promovarea femeilor în politică, dar lumea așteaptă asta de la tine.

Cineva este inspirat de asta.

Și nu îndraznești să-l dezamăgești...

Atunci parcă simți un fel de datorie de a-ți face treaba mai departe.

Atunci când ajungi să fii auzit de anumite persoane care iau decizii importante, e păcat să nu le transmiți mesajul oamenilor.

Păcat să nu folosești această oportunitate care ți se dă.

Dacă un polițist aruncă mucul de țigară în stradă, te apropii și-i arăți unde îi este locul... de aruncat. Tu, la rându-ți, faci totul după cum scrie cartea și legea? Dacă s-ar apuca cineva de capul tău, câte „bicioace" ar aduna de pe jos?

Copiii mei sunt mândri de exemplele date de mine.

Eu fac asta pentru că știu că oamenii nu conștientizează aceste gesturi.

Și majoritate celor care aruncă gunoiul în stradă și cărora le faci observație, se simt prost.

Eu înțeleg că ei, de fapt, așa s-au obișnuit. Așa au văzut la părinți, asta au făcut în copilărie.

Cei care merg pe stradă și rup crengile din pomi nici nu conștientizează ce porcărie fac.

De regulă, își schimbă comportamentul după ce le spui.

Tu nu faci asta niciodată...

Nu arunc niciodată gunoiul în stradă.

Am aruncat, împreună cu copiii, un simbure de caise pe un teren doar din considerentul că în acel loc va crește un cais mare.

Și s-ar fi pierdut dacă îl aruncam la coșul de gunoi.

Atunci m-am gândit despre ce-o să zică lumea din stradă care ne-a văzut ce-am aruncat noi acolo: "Vezi ce face Fonari cu copiii săi?!".

Dar m-am consolat cu gândul că n-au decât să fotografieze și să zumeze poza cu ce-am făcut noi acolo...

Vezi să n-o facă. Te-au văzut și gata. Ce altceva n-ai făcut așa cum trebuie?

Au fost momente cînd n-am traversat la zebră pentru că erau perimetri de stradă în care trecerea se afla departe.

De aceea am fost foarte fericită când în apropierea clădirii unde se află locul meu de muncă a fost trasată o zebră.

Să nu am de mers mult la deal până ajung la una...

Mai sunt chestiuțe mărunțele, dar...

N-ai fost la poliție să te autodenunți că n-ai trecut pe zebră...

Nu cred că poți să faci treaba asta.

Cu ce este mai bună Hillary Clinton decât Natalia Gherman?

Cred că întrebarea nu e serioasă...

Firesc. La plesneală...

În spatele lui Clinton se vede o armată de oameni care lucrează cu imaginea ei - urmărește-i gesturile...

Eu am cunoscut-o într-o perioadă în care ea era la Vilnius, din întâlnire în întâlnire, confruntându-se cu schimbări de fus orar, era obosită și nervoasă, dar detaliile astea rămân nevăzute de către aomenii care nu se pricep – ea are o echipă atât de mare care lucrează cu gesturile, cum ridică mâna, cum se așează etc.

Natalia Gherman face exact același lucru, poate, din intuiție, din educație.

Are gene de președinte, probabil că a auzit și în copilărie despre diplomație, dar are și niște chestii înnăscute.

Dna Clinton este o persoană nițel androgină, fapt explicabil pentru că femeile care reușesc în politică trebuie să fie puțin bărbătoase.

Pe când dna Gherman este ceva mai moale de felul ei și, probabil, de asta n-o să ajungă atât de departe ca unii bărbați care sunt muuult în spatele ei la capitolul inteligență și pregătire.

Este un model pentru tine? Tu cum ai fi reacționat în locul ei dacă soțul-președinte ar fi înălbit bluzele stagiarelor? De dna Clinton vorbim...

Întrebările tale perverse... Eu nu sunt o femeie tipică și n-aș reacționa așa cum o fac altele, am citit mult, am făcut și terapii.

Nu sunt genul care strică vesela sau divorțează cu mare tămbălău. Într-o relație și într-un cuplu se întâmplă diferite lucruri și atunci trebuie să gesionăm situația foarte calm și responsabil.

Conștientizez că dacă apare o problemă, ea are un motiv. Și nu trebuie să fie scoasă în public – e o chestie dintre două persoane.

Alta e că vorbim de niște persoane publice, mai ales de un președinte în exercițiu, pe atunci.

Așa va fi mereu cu persoanele publice – n-ai ce face.

Ea va fi președinte, poate. Tu? Te-ai văzut vreodată măcar pe 5 minute în locul șefului statului? Ți-ai închipuit niște acțiuni în situații în care tu ai fi acționat așa sau altfel?

Eu pot să mă văd liber în chipul unei președinte/ă.

Pot să zic că nu pot să fiu o bună prim-ministră pentru că pentru asta trebuie să fii tehnocrat...

Ce piatră aruncată în curtea dlui Timofti...

Nu doar pentru că el este acolo...

Moldova ar avea nevoie de o președintă care are imaginea de mamă, de femeie care știe să asculte și să vorbească.

Sigur că mă pot vedea pentru 5 minute.

Dar nu m-am gândit niciodată la asta ca la un lucru care ar trebui să se întâmple pentru că aceste funcții trebuie să vină la o anumită vârstă.

Și la o anumită experiență acumulată.

Teoretic, am calitățile, iubesc oamenii, mă simt bine între aceștia.

Cred în ceea ce fac.

Dar mă voi gândi la asta după 40 de ani...

Am bifat. Toate bune, ne vedem când ne întâlnim!

 

Urcă în rețeaua COOL