Molly McGee
Cind un barbat aduce, fara nici un motiv, flori sotiei sale, exista cu siguranta un motiv

E frumoasă, înaltă, brunetă – să-și dea blondele două palme peste față, talentată, trăiește cu picioarele pe pământ, dar asta n-o încurcă să iubească și să facă frumosul.

Pe lângă chestii serioase din care scoate bani, se mai ocupă și de chestii... la fel de serioase... pe care banii nu le interesează. E pentru suflet.

Și dacă până caum diverse surse au semnalat interesul sau implicarea Irinei în ceea ce se numește design vestimentar, acum vorbim deja despre prima sa colecție.

Motiv pentru UniCOOL s-o ia la întrebări care nu s-au limitat doar la faptul în cauză.

irina-4

Voila!

Cândva, o studentă la Drept era curioasă să afle de la un redactor de revistă mondenă ce e cu lumea asta... Mondenă... Ai aflat, între timp? Ai rămas mulțumită de răspunsul primit?

Desigur, chiar și mai multe decât speram pe atunci, dar procesul continuă.

Nu îl poți opri niciodată... Deși poate nu tot ne place din ceea ce vedem sau trăim, totuși acceptăm și învățăm, le luăm drept lecții care ne întăresc și ne pregătesc pentru mai departe...

De ce credeai că anume el este în măsură sa-ți satisfacă curiozitatea? Îl vedeai atotștiutor? Sultan peste toate vedetele?

Cersești complimente, dragă Marcel? Păi când esti mai tinerel...

Tinerică...

... Și o diferență minoră de doar câțiva ani îți pare un univers, umplut de cunoștinte pe care tu încă nu le ai și din care poți să mai rupi și să afli câte ceva...

Ce înseamnă pentru tine frumos? Cum încape acest frumos în aceeași bancă cu specialitatea ta, foarte rigidă și severă, pe alocuri?

Frumosul, pentru mine, e o stare de bine și armonie cu propria persoană, cu cei ce te înconjoară și, în general, cu lumea.

E atunci când știi ce vrei și faci totul ca să obții asta, atunci când satisfacția din interior se reflectă și asupra exteriorului, fizicului tău.

Hainele, în mod special, contribuie la noțiunea de frumos: atunci când le simți, poți mixa și asorta stiluri și culori.

Când poți transforma un look obișnuit în unul deosebit și, mai ales, atunci când ceea ce porți se potrivește perfect particularităților siluetei tale.

În general, cred că frumosul e o noțiune independentă de factori ce țin de specialitate, funcție și e foarte subiectivă: fiecare îl vede în felul său unic și individual.

După câte rochii faci, pentru vedete inclusiv, a venit și o linie de design vestimentar. By Irina Ulianovschi. Sună bine...

Sunt deja în plin proces creativ și organizatoric al Atelierului meu de design vestimentar.

Pagina de Facebook am lansat-o deja: irina.ulianovschi.fashion.designer, de unde și cred că voi face vânzări, pentru început.

Ulterior, încet-încet, voi căuta să deschid chiar un sediu al Atelierului meu creativ, de unde să pot presta mai multe servicii de acest fel.

De asemenea, prima mea colecție, de debut, este gata și sunt extrem de mândră de ea.

E o colecție pret-a-porter cu elemente de couture, datorită multitudinii de decorații hand-made care predomină: mixaje de texturi ale stofelor pentru a crea forme, îmbinate cu biser, mărgele și cristale.

Este formată din 14 piese vestimentare, în stil clasic-modern, cu decorații de inspirație florala.

Sunt 3 categorii de haine: de zi, cocktail și de seară, și fiecare categorie presupune 5 flori preferate de-ale mele după care a fost decorată.

Deci, fiecare haină din colecție va reprezenta un soi de floare.

Apoi, în lucru se află și o altă colecție pret-a-porter și, la fel, cu detalii și decorațiuni hand-made pe care atât de mult le iubesc și pe care o aștept cu nerăbdare.

E una veselă, primăvăratică și proaspată, care, sunt sigură, va avea priză la public.

Reduceri pentru pațani și fetele lor...

Numaidecât. Visele trebuie să devină realitate, nu le las eu să moară cu una cu două.

Cărei vedete sau persoane publice nu ai accepta nici în ruptul capului să-i coși ceva? Și pentru cine ai coase mare drag?

Nu am nici o antipatie față de o anumită persoană publică. Aș crea oricui și aș coase cu cea mai mare plăcere și ținute de scenă, și de fiecare zi, și pentru ocazii speciale.

Așa e și interesant, și provocator pentru un creator: cu cât mai diverse sunt persoanele, cu atât mai intens îți pui la încercare imaginația și talentul.

Ai renunțat la roba judecătorească definitiv? Nu te atrage? Ți se pare destul de fashion? Pe unde se pot face îmbunătățiri?

Nu știu dacă as putea afirma cu certitudine că am renunțat la ea definitv.

La gândul de a o îmbrăca, mai exact.

Dar, că cel puțin pe o vreme am "agățat-o în cui", e la sigur.

Profesia de judecator, cred eu, e una ce presupune o oarecare experiență de viață, strictețe, un ochi și un psihic antrenat.

De asta am zis că mai acumulez experiența asta în altă parte, făcând ceea ce-i place sufletului.

Sunt sigură că voi reuși să le fac pe toate...

Ai făcut Dreptul pentru că ai văzut asta la tata, pentru că ai vrut tu sau pentru că pe vremuri era în trend să faci această facultate?

Am făcut Dreptul pentru că așa am vrut eu.

A fost alegerea mea, iar părinții niciodată nu mi-au impus nimic, deoarece știu că ceea ce se face „cu de-a sila" nu va fi niciodată calitativ.

Și pentru că anume am vrut să fac Drept, am și avut rezultate universitare foarte bune: am fost șefă de grupă în toți anii de universitate, am la activ participări la olimpiade, am fost și peste hotare la internship de specialitate și sunt prima în cursul meu cu cea mai mare medie în toți anii de studii.

Îmi place atunci când părinții au copii cu care se pot mândri.

Câtă atenție acorzi "modei"? Adică să ai ce au toți – mașină fițoasă, un cățel de buzunar, o pisică alintată... Ce-am scăpat? A, un soț iubitor care bate cu... cardul...

Aș fi ipocrită dacă aș spune că nu acord atentie modei.

Am și mașină, pentru care trebuie să-i mulțumesc mamei, și cățel (nu e chiar de buzunar, dar nici mare nu-l poți numi) și pisică alintata, și soț iubitor pe care și eu îl iubesc foarte mult.

Anume soțul meu este cel care crede în mine cel mai mult, în talentul și chiar în succesul meu ca designer vestimentar.

El mă și „împinge" cel mai mult să mă dedic întru totul dezvoltării atelierului meu.

Fără susținerea lui colecția mea de debut ar fi fost și azi, cred, un vis și o dorință.

Cu cine e mai ușor la casă: cu cățelul sau cu soțul? Cine face mai urât când nu-i mâncarea pusă în farfurie?

Cățelul a rămas în casa părintească. Noi stăm, cu soțul, la bloc, iar pentru un cățel asta nu e cea mai potrivită condiție de trai.

De aceea cățelul meu, un mops pe nume Bentley, a rămas la părinți, deoarece ei stau într-o casă cu o curte imensă, unde el poate alerga în voie.

La bloc, însă, avem o pisică de rasa British pe nume Mia.

Mai mare „alintătură" și o pisică cu un caracter mai deocheat nu cred că există.

Dar oricum e simplu și cu soț, și cu pisică... un pic de antrenament pentru atunci când apare și copilul.

Te-ai gândit ce te așteaptă când ți-ai luat soț judoka? Sau ai krâșă? Tata jurist...

Să știi că sunt chiar mândră că am soț judoka.

Sportul educă și disciplinează foarte mult, în special când e practicat din copilărie și la nivel profesionist, astfel că soțul meu e foarte echilibrat și chiar tandru, în ciuda tututor clișeelor desre bărbați-sportivi.

Gingășa și tandra mea fiară...

Mai mult, e campion multiplu în categoria sa de greutate, face parte din lotul național al României și pe lângă toate, mai e și antrenor de copii în timpul liber.

Cu toate astea are și o înălțime de 1,95 metri, așa că sunt foarte sigură și liniștită atunci când avem de ieșit noaptea prin oraș.

Femeile se împart în Domnișoare, Doamne, Doamne ferește, mai dă Doamne, și Doamne iartă-mă. Tu pe unde te afli, în care categorie?

Controversată întrebare! Nu știu din care categorie fac eu parte, cred că nu sunt în măsură să mă cataloghez aici, dar as vrea să cred că sunt din categoria Doamnelor, în sensul deplin, direct și figurat al acestui cuvânt.

Mașini germane sau japoneze? Sau intrăm pe la americani?

La moment, mașina mea e cehă, dar mi-aș dori una germană foarte mult. Așa cum nu las niciun vis să moară, o să fac tot posibilul să-l realizez și pe ăsta.

Scris de Marcel Toma

Foto: Sergiu Bîrcă, arhiva personală.

irina-8

Urcă în rețeaua COOL