Molly McGee
Cind un barbat aduce, fara nici un motiv, flori sotiei sale, exista cu siguranta un motiv

A luat-o de la zero.

A băgat talent, vocație și multă, multă muncă.

Capacitate pe care a dezvoltat-o încă de pe când „ara" partea stângă a terenului pe când juca pentru echipa de juniori a satului și, ulterior, a raionului său. Soroca, pentru curioși.

Și pentru că nu s-a mulțumit doar să alerge pe flanc și să centreze, a dezvoltat și alte aptitudini care, din câte se vede, au avut mai mult noroc decât cele fotbalistice.

A devenit unul dintre jurnaliștii politici cotați, a ajuns să-l consulte pe premierul Filat în timpul mandatelor sale, ca acum să vorbim cu patronul unui grup de presă.

Care știe politica și pe față și pe dos, cum se face aceasta și, mai ales, pe cei care o fac. Își face timp și pentru câte o carte, așa că e cu un picior déjà în Uniunea Scriitorilor.

Dacă nu cu două, cea mai recentă creație a sa, romanul "Învață-mă să mor", impresionând prin originalitatea ideii.

Deși cartea nu este, nici pe departe, un ghid de utilizare pentru cei ce se grăbesc să-și pună mâinile pe piept și caută încălțări albe. Dar despre acest talent al său vorbim cu o altă ocazie...

Scris de Marcel Toma. Foto: POLIEXPERT

La început a fost...

Cuvântul. Întâi citit, apoi scris, iar restul a venit de la sine.

Când ai decis că a venit timpul să lași dictofonul și să treci la chestii mai serioase? Să consiliezi politicienii, de exemplu?

Nu știu dacă chestiile de după dictofon au fost mai serioase, dar, într-un fel, era și logic să se întâmple așa. Când scrii mulți ani despre politică, ajungi să o cunoști chiar mai bine decât cei care o fac. Iar dacă cineva îți spune, la un moment dat, că are nevoie de experiența ta și de sfaturile tale, de ce să nu-ți încerci puterile și în acest domeniu?

Ce ar putea un jurnalist să învețe un politician? Ce este de fapt un consulting și cât de eficient este în condițiile societății noastre unde nu toate schemele „normale" funcționează?

Chiar dacă pare straniu acest lucru, și de la politicienii noștri se poate de învățat multe. Și aici nu vreau să precizez dacă de bine sau de rău. Cert este că, după aceasta, devii mult mai pregătit pentru a face față provocărilor vieții.

Cât despre consultanța politică, în Moldova ea este la început de cale. Nu-i am în vedere pe consultanții „de import" cu care de obicei lucrează politicienii noștri, ci pe cei locali, care de multe ori suînt mai eficienți decât străinii. Dar, numărul consultanților politici autohtoni cu adevărat buni este atât de mic încât sunt suficiente degetele de la mâini pentru a-i număra.

Eficiența muncii lor însă nu tot timpul depinde doar de ei, ci și de capacitățile politicianului cu care lucrează, și, cel mai important, de anturajul acestuia. De multe ori, pentru a nu permite consultantului să se manifeste la justa lui valoare ca să nu-i eclipseze pe ei, cei din anturaj îi obstrucționează munca fără a se gândi că astfel dăunează chiar politicianului pentru care lucrează.

La ce capitol șchioapătă cel mai tare persoanele noastre publice, oamenii politici inclusiv, pe ce aspecte uită să pună accentul?

Majoritatea politicienilor din Moldova sunt oportuniști, nu au principii și uneori dau impresia că s-au născut cu virusul trădării în sânge. Aceasta îi împiedică să aibă un sistem de valori clar și să-și construiască o carieră politică după principii la fel de clare.

Cu asemenea oameni este foarte greu să lucrezi, deoarece ei nu-și au propria agendă și oscilează în dependență de conjunctură. Din acest punct de vedere mi-a mers mai mult, deoarece politicienii cu care am avut de a face au fost și sunt cu un cap peste restul clasei politice autohtone.

Dar, din schimbul de opinii cu care-l fac cu unii colegi de breaslă și din observațiile proprii, pot spune că lucrurile stau anume așa cum am menționat mai sus. Apropo, eu am refuzat în repetate rânduri să lucrez cu astfel de politicieni, chiar dacă a fost vorba de bani mulți. E contra principiilor mele.

Se vorbește mult că am avea o populație și, respectiv, un electorat foarte agramat din punct de vedere politic. Oare este atât de agramat? Poți într-adevăr să cumperi un vot cu un kilogram de orez? Sau aici vorbim de alte aspecte, alte calități ale oamenilor noștri?

Numai un om care nu cunoaște electoratul din Republica Moldova poate spune că acesta e agramat. Știu că e greu de crezut în acest lucru, dar electoratul nostru este suficient de matur din punct de vedere politic și poate să dea verdictul corect. Cine se îndoiește încă de aceasta, în scurt timp va avea ocazia să se convingă pe viu că anume așa stau lucrurile.

Postul de consilier al prim-ministrului ce ți-a adus nou? Plăcut și mai puțin plăcut? S-a schimbat lumea în prima zi de muncă?

A fost o experiență utilă, dar, totodată, și stresantă. După 15 ani de jurnalism activ, nu mi-a fost ușor să mă încadrez în anumite limite de comportament. Nu am înțeles niciodată în anii cât am fost la Guvern principiile și valorile funcționărașilor de acolo, modul cum vedeau ei lucrurile și, cel mai grav, cum erau tratați oamenii care ajungeau pe mâinile lor.

Pentru mine era inexplicabil cum să nu ieși în fața oamenilor care veneau să-și expună un punct de vedere sau nemulțumirea în fața Guvernului sau adresau careva petiții! Riscând să fiu acuzat de lipsă de modestie, voi aminti că practic la fiecare acțiune de protest în fața Guvernului am ieșit în fața oamenilor, am ascultat tot ce au avut de spus, am încercat să identificăm împreună cu ei soluții (unde a fost posibil), am mers cu ei în alte instanțe, ajutându-i să formuleze petiții sau alte documente etc.

Și de fiecare dată când reveneam în Guvern să găsea câte un funcționăraș care-mi reproșa că nu am ce face și-mi spunea: „Treaba lor e să strige, dar tu caută-ți de treaba ta și nu ne fă nouă de lucru suplimentar".

Nu știu dacă aș fi rezistat la Guvern atâta timp dacă nu aș fi avut susținerea directă a Premierului Filat în tot ce făceam. De multe ori se implica și lua la control personal problemele semnalate de cetățeni și pe care i le transmiteam sau intervenea dacă-i semnalam situații anormale cu funcționărașii din Guvern.

Din păcate, legea prevede un sistem de protecție a funcționărimii atât de sofisticat, încât nici Primul ministru nu poate face multe. Din acest punct de vedere l-am înțeles pe Dl. Filat și înțeleg perfect dificultățile cu care se confruntă acum Dl. Leancă.

Totodată, ca și persoană care am stat în vârful piramidei de comunicare a Guvernului, am toate motivele să mă mândresc cu rezultatele obținute. Desigur, sistemul de comunicare guvernamental încă nu e perfect, dar se deosebește radical de ceea ce era până la 2009.

Cum a fost să treci de la statutl de angajat la cel de angajator? Nici un disconfort? Doar confort? Cât timp ți-a luat să te obișnuiești cu noua situație?

Moral, eram pregătit demult să revin în presă, pentru că practic nu a fost nici o zi în care să mă simt confortabil la Guvern. Am continuat să muncesc acolo numai pentru că i-am promis Dlui Filat că-l voi ajuta să ducă la bun sfârșit toate acele procese importante pe care, împreună cu echipa sa, le-a început în 2009.

Plecarea Dlui din funcție, mi-a permis să revin în presă, însă nu ca jurnalist, ci ca administrator. După atâția ani petrecuți într-o tabără politică, nu e normal să faci presă.

Trebuie să treacă o perioadă anume, ca să scuturi de pe tine orice urmă de politică și abia după aceasta să redevii din nou jurnalist. De aceea, mă mulțumesc să administrez activitatea câtorva organizații fără a mă implica în politica editorială.

În ce constă grupul tău de presă, ce face, cum face, unde îl vedem, cât costă?...

Sunt co-proprietar al companiei de consultanță și promovare POLIEXPERT, care anterior a lansat pe piața media autohtonă portalul www.tribuna.md, iar mai nou portalurile www.curentul.md și www.shok.md. Fiecare dintre portalurile menționate mai sus are propriul redactor-șef și echipă. Chiar dacă sună straniu, eu fac cunoștință cu lucrul lor, cu produsele lor post-factum, ca și oricare alt consumator de informație din Republica Moldova.

De multe ori mă sună unul sau altul și-mi reproșează că nu știu ce a apărut pe portalurile noastre și sincer îmi este greu să le explic că habar nu am despre ce ei vorbesc. Îi direcționez spre redactorii-șefi de la portalurile respective, spunându-le că eu mă ocup de administrarea companiei POLIEXPERT în general.

Am convenit cu echipele celor trei portaluri că ei fac presă, asigură o dinamică permanentă de creștere, asigură obiectivitate în abordări, iar eu aduc banii ca ei să nu trebuiască să se gândească la acest aspect dureros pentru presă.

Astfel, am ajuns să avem independență totală, lucru greu de crezut că e posibil pe piața media din Moldova.

POLIEXPERT are clienți cu renume în țară și peste hotare, iar bani proveniți din aceste colaborări acoperă orice gaură financiară care apare în activitatea celor trei portaluri. Apropo, unul dintre ele deja e la autogestiune și înregistrează chiar profit. Celelalte două urmează aceeași tendință.

Cât despre prețuri, pot să spun doar că ultima ofertă care am avut-o pentru unul din portalurile noastre a fost de 150 mii euro.

Specificul activității te plasează de-asupra procesului politic propriu-zis sau se mai întâmplă să mai bagi și mâna în apă, să te implici nemijlocit în proces?

Să nu uităm că POLEXPERT e companie de consultanță și promovare, iar clienții pot fi diferiți.

Altfel zis, ai intrat în junglă? Cum te aperi de "fiarele fioroase"? Cum te descurci într-un ocean plin de rechini?

Pentru a supraviețui printre rechini, trebuie să ai și tu instincte de rechin. Scriind despre politică, făcând politică, contactând cu politicienii, e imposibil să nu ai astfel de instincte.

Politica și jurnalismul sunt două teme foarte comune, surori pe alocuri, unii bărbați virili au reușit să le cunoască pe ambele. Saluți aceată idee?

Jurnaliștii, ca și reprezentanții oricărei altei profesii, au dreptul, iar uneori chiar și obligația să facă politică. Important este să știe să facă o distincție clară între jurnalism și politică.

În ce măsură exemplele pe care le avem au fost reușite? Pentru ei înșiși, dar și pentru țară?

Un diagnostic comun nu poate fi dat – diferă de la caz la caz. Avem jurnaliști care au reușit lucruri frumoase în politică, dar, totodată, avem și jurnaliști care s-au compromis și pe ei ca persoane, dar au compromis parțial și jurnalismul, și politica.

Până la urmă, depinde de fiecare om în parte, de viziunile pe care le are, de valorile și principiile sale (nu mă tem să utilizez aceste cuvinte, chiar dacă, fiind folosite de politicieni, au ajuns de ocară în Moldova).

Paturile lor sunt atât de aproape. N-au fost tentații să treci dintr-un pat în altul? La politică curată, ca la mama ei?...

Aș prefera să înlocuim cuvântul "pat" cu "tabără". Despre politică, politicieni și presă și așa se vorbește în termeni destul de duri și... amorali și nu cred că e cazul să mai turnăm și noi gaz pe foc.

Întrebarea devine actuală în contextul alegerilor care bat la ușă. Pe listă?...

La moldoveni, când se vorbește de politică, imediat apare cuvântul "listă", de parcă aceasta ar fi esența. Politica trebuie făcută nu pentru listă, ci din convingere, pornind de la ideea că, dacă nu te implici tu, nu ai dreptul să ceri altora să-ți asigure anumite condiții de viață.

Nu știu dacă e valabil anume în cazul alegerilor din acest an, dar, dacă va fi cazul, mă voi implica pentru a schimba anumite lucruri.

Nu mă tentează politica ca atare, pentru că, dat fiind specificul activității mele, cunosc mai bine ca mulți alții ce înseamnă să faci politică în Moldova.

Dar, uneori ești nevoit să accepți politica ca formă de manifestare, conștientizînd că altă modalitate mai bună pentru a schimba anumite lucruri pur și simplu nu există.

Victor Șelin spunea odată într-un interviu că un președinte perfect ar trebui să se tragă din jurnaliști. Nu economiști, nu juriști... Ești pregătit?

Acum nu sunt jurnalist și am explicat mai sus de ce cred așa, chiar dacă administrez o companie care a lansat trei portaluri. De aceea, cred că ar fi bine această întrebare să fie adresată celor care practică jurnalismul la moment.

Ai aflat care îți este vocația?

Da, dar încă nu sunt pregătit să vorbesc la această temă. În scurt timp, în viața mea se va întâmpla un eveniment foarte important, care, sugerez, are legătură directă cu întrebarea respectivă.

Urcă în rețeaua COOL