Francois Truffaut
In iubire, femeile sunt profesioniste, iar barbatii amatori

Este calm. Ponderat. După aspect și primul contact cu el poți liniștit să-i spui maramureșean. Și n-o să greșești.

Este. Și moldovean, mai nou. Cu actele, cu sufletul și cu dragostea – al inclusive.

Are o minte ageră, a și făcut șah până când și-a dat seama că n-o să ajungă în viața asta campion mondial. Șeful de la IMAS are și o relație cu politica cărei îi atribuie un statut aparte.

Scris de Marcel Toma. Foto: revista Fashion VIP

Și dacă relația cu politica mai durează, făcând o paralelă cu practica sa de șahmatist, înseamnă că nu și-a pierdut încă speranța de a ajunge Președinte. Acuma nu ghiciți dacă îi permite legislația sau ce șanse și ce contracandidați are pe termen scurt și lung. Mai bine citiți.

În politică se poate de intrat în diferite moduri. Bagi capul, bagi mâna, bagi piciorul... Care este caracterul relației tale cu politica? Ce bagi în ea?

Relaţia mea cu politica este una de expertiză. Cu alte cuvinte, legat de politică, îmi folosesc doar capul (mintea), iar asta îmi dă destul de multă bătaie de cap.

Ai avut vreun gând vreodată de o aprofundare a relației? Să treci la un alt nivel? Te mulțumește cel prezent?

Am spus-o şi într-un articol pe blog.

Am o singură ambiţie politică: să ajung preşedinte.

Nu despre numirea în funcţie e vorba aici, ci despre un mod de a gândi, de a construi, de a trăi până la urmă. Da, ca şi alţii, ştiu că trebuie să pot să (mă) construiesc până la asumarea responsabilităţii supreme dintr-un stat; că orice realizare mai jos de atât m-ar face să fiu al 2-lea, al 5-lea, al 800-lea sau al oricât-lea.

Sociolog, politolog, analist politic? În care "oală" te regăsești? Sau ai una aparte, special one? Ți-ai găsit nișa? Care este?

În niciuna. Nu mă consider sociolog. Sunt un practician, un tehnician dacă doriţi, unul foarte bun, sper, care lucrează pe domeniul sociologiei. Sociologia este domeniul care mi-a mobilat cel mai eficient mintea. "Nişa" mea este faptul că gândesc – asta ştiu să fac cel mai bine.

O grămadă de analiști politici au cam apărut în ultima vreme... De unde s-au luat? Este vreo școală unde se învață asta?

Sigur că se învaţă. În Moldova însă e suficient să vă uitaţi în CV-urile analiştilor ca să vă lămuriţi cum stau lucrurile. Mă îndoiesc că v-aţi lăsa vreunul din dvs. pe mâna vreunui stomotolog care a făcut facultatea de construcţii. Acelaşi raţionament ar trebui să îl utilizaţi şi când vă lăsaţi pe mâna analiştilor politici.

Cine are de câștigat în urma alegerilor? Anume, cine și ce câștigă?

Sunt prea multe răspunsuri de dat aici. De fapt, ar trebui să existe doar unul: cetăţeanul. Eu aş reformula întrebarea: cetăţeanul mai poate câştiga ceva în urma alegerilor!?

Degrabă bat alegerile la ușă. Se pare că o grămadă de persoane și "organizații", vorba bunicilor, le așteaptă din diverse motive... Tu ce așteptări ai? Dacă ai...

Dat fiind domeniul în care lucrez, cunoştinţele, informaţiile şi discuţiile cu politicienii actuali, eu nu mai am nici un fel de aşteptări (nu am tendinţe masochiste).

Ce spun politicienii noștri: e mai greu de acaparat puterea sau de menținut?...

Sunt foarte puţini politicieni care au ceva relevant de spus; ăsta e şi motivul pentru care rareori îi ascult de-adevărat. Eu cred că puterea (credibilitatea) se câştigă greu şi se pierde în secunde.

După evenimentele din Crimeea parcă s-a răscolit și la noi jăraticul unui foc stins, cum s-ar fi părut... Parcă nici proiectul statal Republica Moldova nu mai pare atât de bătut în cuie...

Proiectul Rep. Moldova va fi bătut în cuie atunci când va exista o viziune şi voinţă politică. Deocamdată nu e clar ce vrea Rep. Moldova (nu doar politicienii), unde vrea să fie peste 5-10 ani, ce filosofie are acest stat la bază.

De ce fel de regim politic au nevoie moldovenii pentru a fi cu adevărat fericiți?

Răspunsul meu poate surprinde, dar dacă vorbim de masa mare de oameni, de valorile lor, cel mai bine li s-ar potrivi o dictatură. Sunt destui care vor să fie conduşi, să li se spună ce au de făcut, să li se dea, etc. şi relativ puţini cei care vor să lupte pentru drepturile lor, pentru echitate, democraţie, puţini care vor să îşi asume responsabilităţi.

În general, de ce au nevoie moldovenii pentru o fericire definitivă și irevocabilă?

Cred că de sănătate! Când va exista un sistem medical performant care să furnizeze şi să garanteze sănătatea populaţiei, atunci oamenii vor căuta fericirea şi în alte lucruri.

Ți-ai pus vreodată întrebarea "Ce, puii mei, fac eu aici?" Ai găsit și un răspuns la ea?

Am venit cu răspunsul pregătit, înainte de a fi cazul de a mă întreba: am venit aici să îmi trăiesc propria filosofie de viaţă (inclusiv cea profesională); am venit să trăiesc cu şi prin oamenii care cred în mine.

De ce ai parte aici și nu ai în România. Invers, ce-ți lipsește aici cu ce erai obișnuit acolo? Ce poți face aici și n-ai fi putut acolo? Și invers?...

Din România îmi lipsesc părinţii, sora, fiica mea Roxalia şi ciorba de burtă. În Rep. Moldova am mare parte din ceea ce mă defineşte ca om: femeia pe care o iubesc, fiul meu Darius, IMAS şi oamenii lui minunaţi, prietenii.

Ești ca acasă în RM deja. Cetățenie ceva?...

Am primit cetăţenia Rep. Moldova anul trecut după destule şi amănunţite demersuri. "Acasă" este un cuvânt tare special pentru mine – "acasă" este femeia pe care o iubesc, iar asta trăiesc în Rep. Moldova.

Este clasic românesc, și peste Prut deja: Am cu ce! Tu ai cu ce? Cu ce?

DA. Am şi sper tare mult să am şi pe mai departe. Am multe datorii. Nu mă îngrijorează deloc atât timp cât ştiu ce idei am şi cum să le pun în practică. Bani n-am avut niciodată, dar au fost ultimul lucru la care m-am gândit atunci când am vrut să realizez ceva.

Între postul de manager de la IMAS şi cel de Preşedinte al ţării, totul e posibil. Cum sună un enunţ celebru: "fiecare are tendința de a urca până la nivelul său maxim de incompetență" – oricare va fi acesta, voi fi onest, pasionat şi priceput în ceea ce fac.

Mitul despre calmul maramureșean. Cât este mit și cât – realitate? Cât de mult te reprezintă acesta? Ce/cine te poate scoate din sărite?

Sunt un tip calm, raţional, ce pune accent pe argumente. Tăişul lor e mult mai devastator decât orice forţă fizică sau ton ridicat, cel puţin în cazul meu. Din sărite au reuşit să mă scoată doar două femei; prima a avut nevoie de 15 ani pentru asta, iar cea de-a doua, 7 ani.

Cât de bine te prinde clopul? Ai avut des ocazii să-l pui pe cap? Cu ce ocazii?

Ultima dată l-am purtat cu o lună şi ceva în urmă, la botezul băiatului meu Darius care a fost îmbrăcat de naşi într-un costum tradiţional ce avea şi vestitul clop.

 

Urcă în rețeaua COOL