Helen Rowland
Un barbat nu stie niciodata cum sa spuna adio; o femeie nu stie niciodata cand

Este unul dintre intervievații cu care ți-i mai mare drag să lucrezi – om bun, cu simț, care a văzut și bine și mai puțin bine.

De care ești sigur că, atunci când va ajunge președinte, nu-și va lua nasul la purtare și își va aminti de prieteni, măcar o dată pe lună. 

Care ia și dă interviuri, care știe cum se lucrează pe ambele părți ale baricadei și care face bine tot de ce se apucă. Bine, că nu se apucă chiar de tot.

Este jurnalist și prezentator de evenimente, ocupațiile sale care sunt la vedere. L-am găsit într-o perioadă a schimbării, după o lungă colaborare pe care a avut-o cu „Radio Noroc” sau, „NOROC MEDIA”, ziceți-i cum doriți.

Poate, e mai bine să vorbești cu omul când nu e sătul, confortabil și nu se gândește la nimic. Or, schimbarea generează gânduri, idei, retrăiri... Să le citim...

Încerc să răspund la întrebarea din titlu...

Mă tot gândeam uneori, pe durata acestor 10 ani, cum va fi cînd nu va mai fi?! Iaca şi este când nu-i. Mda! Înainte era mai bine! În concluzie, mergem înainte unde era, a fost şi va fi mai bine.

Obișnuința are tendința de a deveni a doua natură a omului, iar dacă te obișnuiești cu această obișnuință, există riscul să devii un simplu „oarecare” în loc de “cineva”.

Înclin să cred că această năzdrăvănie generează doar consecinţe benefice pentru toate părţile ce constituie obiectul acestei întîmplări neîntîmplătoare.

Viața de apoi...

Vorba cu „cea mai stabilă masă e cea cu 3 picioare” am încercat s-o pun în practica, iar în clipa în care unul dintre ele şi-a pierdut mandatul, m-am postat ca elefantul care susţine pământul doar pentru a menţine echilibrul.

De vreo 2 ani încerc să pun umărul la bunul mers al unei entităţi artistice pentru care am o admiraţie necondiţionată. Cum pofta vine mâncând, m-am pomenit prins în horă, iar dacă nu reuşesc să fac ca lucrurile să meargă mai bine sper cel puţin să nu încurc.

Încă mă trezesc în vecinătatea orei 6,

mă uit la ceas şi el la mine, număr steluţele galbene de pe tavan (cu altă ocazie v-aş putea spune cum au ajuns ele acolo), încerc sârguincios şi insistent să revin la starea de imponderabilitate civică dar, de cele mai dese ori, capitulez.

Una peste alta, aştept ca această inerţie inocentă să treacă în rezervă pentru a mă declara cu adevărat liber, independent şi suveran, aproape om normal!

Marile realizări sunt, de fapt, un conglomerate de realizări mai mici care pot fi rodul muncii unei luni, săptămâni sau, chiar, a unei zile. Visul este important în măsura în care reuşeşti să-l traduci în fapte.

Dacă nu aduci o plus valoare propriei activităţi, ia-o de la capăt.

Stabilitatea este începutul regresului,

iar dacă nu ieşi din zona de confort înainte să apuci să intri, rişti să fii pomenit de posteritate doar la rubrica „şi alţii”. Îmi spunea cineva odată că primul lucru pe care trebuie să-l faci în prima zi de muncă la noul serviciu este să cauţi oferte pentru un alt loc de muncă. Mult adevăr!

Cu sau fără voinţa mea, această stabilitate profesională s-a destabilizat acum câteva luni în beneficiul stabilităţii morale.

Am devenit dependent

de această zisă meserie care îmi oferă cea mai mare satisfacţie profesională.

Îmi amintesc de ziua în care îi propuneam unui director de trust media să mă lase să lucrez neplătit la radio în schimbul concedierii din motive financiare. El nu a acceptat. În schimb, eu am acceptat faptul că farmecul acestei îndeletniciri pune stăpânire pe mine.

E un „nu ştiu ce” şi „nu ştiu cum” care te prinde în horă fără să-ţi ceară acordul. În acelaşi timp, farmecul oricărei meserii prinde rădăcini doar pe un teren fertil, iar aici alunecăm în filosofie.

Primul gând, când sună un ascultător în direct, este și prima dorinţă – numai să nu întrebe unde a nimerit!

În realitate, să întreţii o discuţie cu „un cineva” descifrându-l doar cunoscându-i vocea implică o serie de abilităţi otorinolaringologice care, susţinute și de o intuiţie de nădejde, pot confirma la sfârșitul discuţiei că Domnul de la celelălalt capăt al firului este, de fapt, de sex feminin și iubește natura moartă.

Una dintre misiunile eroice ale unui prezentator radio

este să poată descifra într-o fracţiune de secundă până și forma bretonului celui cu care vorbește.

Într-o zi cu soare, un profesor de la Facultatea de Arte Dramatice, pe care am absolvit-o prin 2006, ne împrumuta una dintre principalele reguli de joc ale teatrului, pe care o respect și în radio:

„Pe toată durata acţiunii scenice, imaginează-ţi că ai în faţă un public cel puţin cu un cap mai inteligent decât tine”.

Asta am făcut. Asta fac. Asta voi face.

Despre vedete…

Treaba asta cu statutul „vedetei” în univers, pentru noi, pământenii simpli, este o ecuaţie cu mai multe necunoscute.

Termenul în sine este unul atât de zglobiu, încât aș prefera să nu-i pătez onoarea și demnitatea cu vreo replică necântărită de zece ori înainte.

Totuși, un personaj de presă din prima linie, chiar în pofida voinţei lui, nu are dreptul să uite că, oricât ar fi de paradoxal, omenirea nu a început odată cu el și, cel mai probabil, nu se va mântui odată cu cariera lui.

Iar pericolul cel mare este să sfidezi legile aerodinamicii, pierzând contactul cu realitatea într-un mod aproape școlăresc. Tot la capitolul calităţi ar mai trebui spus că performanţa unui personaj din media rezidă, după mine, și în capacitatea acestuia de a se expune fără a se impune, iar rezultatul să fie invers.

B L I T Z

Prezentator, jurnalist sau jurnalist de radio?

Prezentator şi punctum.

Unde vrei să fii și ce vrei să faci peste 10 ani? Cum te vezi peste 10 ani?

Mi-ar plăcea să fiu acasă oriunde-aş fi. Sper să fac ce ştiu şi să ştiu ce fac. Peste 10 ani mă văd la locul meu mult mai bogat, cu tocmai un deceniu de experienţă.

Locul pe care l-ai văzut și care te-a impresionat cel mai mult?

Lacul Garda. Deocamdată.

Locul pe care nu l-ai văzut dar pe care vrei neapărat să-l vezi?

America asta.

Care transport te fascinează cel mai tare? Cu ce îți place să te deplasezi/călătorești?

Scopul călătoriei scuză mijlocul de transport. Până mai ieri obişnuiam cu maşina. Avionu-i avion.

Cum suporți zborurile? Cât de des zbori și cu ce scop?

Mă simt echilibrat atât timp cât nu zbor mai des decât pilotul. Zbor de câteva ori pe an, preponderent, scopuri personale, uneori de serviciu, din când în când, în vacanţă.

Paharul cu vin sau halba cu bere?

Paharul cu vin bun.

Text: Marcel Toma

Mai multe din această categorie: « Jos haltura! Andrei Porubin
Urcă în rețeaua COOL